Scurt istoric

Fiind un sat mic şi cu o putere economică foarte redusă, a avut în componenţa sa şi un sat vecin- Broşteni. Acest sat aparţine administrativ- teritorial de judeţul Suceava.

După revoluţia anticomunistă din 1989, satul Broşteni se desprinde de parohia satului Homiţa şi reintră în componenţa Arhiepiscopiei Suceava- comuna Drăguşeni. Astăzi, parohia numără 82 de familii, dintre care 43 văduvi.

Parohia ar fi luat fiinţă pe la anul 1840 după un document văzut de preotul Vasile Vatamanu, în arhiva parohiei. Acest act s-a pierdut în timpul celui de al-II-lea Război Mondial , când a fost arsă Biserica şi întreaga arhivă.

Despre înfiinţarea satului Homiţa nu există nici un document oficial dar, după tradiţia orală transmisă din generaţie în generaţie, primele aşezări omeneşti în aceste locuri ar fi aparţinut lipovenilor. Bătrânii spun că "peste drum de casa preotului" ar fi fost un cimitir lipovenesc dar, cu trecerea anilor nu se mai cunoaşte nici o urmă.

După tradiţia locală se spune că lipovenii au plecat, iar locul lor a fost luat de coloniştii ardeleni, fugiţi de persecutorii religioşi şi politici din Ardealul ocupat de Imperiul Hasburgic.

Numele satului Homiţa provine de la numele unui prim locuitor "Homitanu".

După întemeierea satului, credincioşii şi-au construit o bisericuţă din lemn care ulterior a fost distrusă de luptele care s-au dat pe aceste meleaguri în războiul mondial din 1944.

Locuitorii satului reîntorşi din pribegie, au refăcut casele lor şi au zidit o Biserică nouă, tot din lemn, acoperită cu şindrilă.

Cel care s-a ostenit cu ridicarea noului locaş a fost preotul paroh Vasile Vatamanu, care a fost persecutat sub diferite metode de regimul comunist. Obligat să-şi treacă copilul pe numele altei familii pentru ca acesta să poată fii înscris la scoală.

Va muri în chinuri groazice şi va fi înmormântat la Târgu Neamţ.

Biserica reconstruită a păstrat aceiaşi formă arhitecturală a vechii biserici, forma de cruce, cu două abside, în formă pentagonală.

Pereţii din bârnă au fost căptuşiţi atât în interior cât şi la exterior, cu scândură de brad.

Pictură nu a existat si nici nu există.

Catapeteasma , icoanele (pictate de către pictorul C. Tudor) şi alte obiecte de cult nu au valoare artistică şi documentară, întrucât Biserica este datată la anul 1950.

Nu sunt evenimente legate de istoria acestui sat. Putem aminti sfinţirea Bisericii la 8 noiembrie 1950 , cu hramul "Sfinţii Voievozi".

Protosinghelul ieromonarh Gherasim Pascal este cel care continuă activitatea religioasă a părintelui Vasile Vatamanu. Cu o viaţă duhovnicească foarte bogată, născut chiar în satul Homiţa, ajunge să slujească cele sfinte în satul natal. Plecat de mic copil în mănăstire, slujeşte ca preot duhovnic şi mai apoi stareţ la Mănăstirea Vlădimireşti (Dobrogea), unde răspundea de obştea mănăstirii care număra 400 de Maici. Prin decretul diabolic al regimului comunist din anul 1945 este dat afară din mănăstire. Ajunge în satul Homiţa şi se ocupă cu munca câmpului, la C.A.P. După un

timp, preotul paroh Vasile Vatamanu îl aduce cântăreţ la strana Bisericii. Acest aspect a deranjat foarte mult regimul de la conducere fapt care a atras şi consecinţe asupra preotului paroh.

Din anul 1960 până în anul 1984 protosinghelul ieromonarh Gherasim Pascal va sluji ca preot paroh, alături de două Maici venite de la mănăstirea Vlădimiresti.

In acest timp biserica şi satul vor înflori sub toate aspectele. Biserica este acoperită cu tablă şi împodobită cu obiecte necesare cultului.

Este înmormântat în cimitirul parohial.

Din anul 1984 până în anul 2000, parohia are ca paroh pe preotul Ungheanu Radu.

Din anul 2000 până în anul 2004, în parohie vine ca preot suplinitor, absolvent de seminar, Dănilă Andi-Ionel, fiul preotului Dănilă Ioan din parohia "Sfinţii Voievozi"-Cristeşti.

Din anul 2004 Dănilă Andi-Ionel este numit preot paroh al acestei parohii.

în timp, în sânul celor 82 de familii "s-au cuibărit" câteva familii (8 la număr) de penticostali; astăzi 4(patru) dintre aceste familii au revenit la credinţă.

Cu toate greutăţile pe cale le-a întâmpinat parohia, au fost necesare lucrări de renovare si alte constructii anexe :

2005-2006 - se schimbă tot acoperişul Bisericii care este învelit cu tablă zincată ;

2007 - pardoseala Bisericii este placată cu parchet si construite 2(două)sobe;

2008 - se construieşte din temelie, o casă socială după posibilităţile parohiei dar şi cu ajutor al enoriaşilor din parohia Cristeşti;

2009-2010 - pereţii exteriori ai Bisericii sunt căptuşiţi cu şindrilă ;

In primăvara anului 2010 s-a început construcţia unei case parohiale cu ajutorul Primăriei comunei Cristeşti, dar între timp s-a uitat de această construcţie. Din când în când, o dată la 4 ani se mai primeşte câte un mic ajutor.

In vara anului 2012 a fost necesară începerea lucrărilor pentru ridicarea unui lumânărar, lucrări care derulează în paralel cu lucrările casei parohiale.